Conţinut site

Noutăţi

Scrierea punctiformă pentru nevăzători

Publicat în: 09.01.2019

ianuarie 2019

Astăzi fiind data la care se sărbătoreşte scrierea Braille am considerat că ar putea să fie interesant acest material, mai ales, pentru cei care nu cunosc una din modalităţile în care cei lipsiţi de vedere pot scrie şi citi. E, într-un fel, cel mai important sistem în care nevăzătorii se pot educa şi pregăti pentru viaţă. Un nevăzător care nu ştie scrierea braille, e, într-un fel, cum ar fi un om care vede şi nu ştie să scrie cu pixul sau creionul.

În fiecare an, la data de 4 ianuarie este marcată Ziua Mondială Braille. În acest fel, este aniversată ziua francezului Louis Braille, inventatorului alfabetului cu puncte în relief pentru persoanele cu deficienţe de vedere, folosit şi astăzi de nevăzători.

Luis Braille, născut la Coupvray, în 1809, şi-a pierdut vederea la vârsta de trei ani, în urma unui accident, o joacă cu un cosor de pielărie din atelierul tatălui. Remarcându-se prin rezultate foarte bune la învăţătură, în ciuda handicapului său, a primit o bursă de la un nobil local, ajungând astfel la Şcoala pentru nevăzători din Paris a lui Valentin Hauy. – Valentin Hauy a fost primul care a folosit metoda ştanţării hârtiei ca modalitate de a citi folosită de nevăzători. Metoda lui se baza pe reproducerea în relief a literelor obişnuite. Era o metodă greoaie şi nu pernitea scrierea de mână. La Paris, a aflat despre căpitanul de artilerie Barbier de la Serre, care pentru trimiterea de mesaje secrete, folosea un sistem pe care-l numea „scrierea pe timp de noapte”. Sistemul consta în puncte imprimate pe carton. Deşi părea complicat, Luis Braille l-a preluat şi a început să exerseze. Aşa a apărut alfabetul cu puncte în relief, folosit şi în prezent de nevăzători.

Alfabetul Braille foloseşte 6 puncte pentru 63 de semne (litere, sunete, semne, cifre, note muzicale). În 1847, a fost pus la punct tiparul Braille, cu ajutorul căruia puteau fi tipărite cărţi pentru nevăzători. Luis Braille a murit la 6 ianuarie 1852, la Paris. În 1878, cu ocazia unui congres internaţional organizat la Paris, alfabetul Braille a fost adoptat oficial ca metodă de învăţare a cititului pentru copiii nevăzători. Pentru meritele sale, Louis Braille, a primit din partea guvernului francez Ordinul Legiunii de Onoare.

În ultimii ani, alfabetul Braille a început să fie folosit în cadrul celor mai recente tehnologii, precum elemente de software şi hardware. Astfel, programul Duxbury Braille Translator este conceput pentru a traduce un text imprimat în scrierea Braille şi invers, având disponibile peste o sută de limbi. Pe de altă parte, monitorul standard poate fi înlocuit, de către un nevăzător, de un aşa-numit „terminal Braille”, care poate transforma textul din format electronic în format Braille.

Conform saitului Asociaţiei Nevăzătorilor din România, anvr.ro, prima revistă pentru nevăzători apărută în România s-A NUMIT „Vatra Luminoasă”. A fost tipărită, în scriere obişnuită, între 1908 şi 1909, sub conducerea jurnalistului Virgil Dărescu. Însă prima publicaţie în scrierea Braille din ţara noastră, intitulată simplu „Revista braille”, datează din 1926. Tipărită la Paris, a fost expediată în România până în anul 1933, când şi-a încetat existenţa.

La 4 aprilie 1954, a ieşit de sub tipar o nouă publicaţie destinată preponderent nevăzătorilor. S-a numit „Viaţă nouă”, inspirată fiind de revista sovietică „Novaia Jinsi”. În 1990, numele i-a fost schimbat în „Litera noastră”.

Cei peste 40,000 de nevăzători cu handicap grav din România beneficiază de cărţi în alfabetul punctiform apărute la Tipografia Braille, a Asociaţiei Nevăzătorilor din România, aflată la Bucureşti, singura de acest fel din ţară. În ultimii ani, pe lângă imprimarea manuală, pe ambele feţe ale hârtiei, tipografia poate produce cărţi şi prin tipărire compiuterizată.

Material preluat din revista „Litera noastră”, nr. 1, 2017, De Viorel Şerban